Viata de calator full time = sinucidere?

Am un set de bloguri internationale care le citesc cu placere, constant. Fiindca travel bloggari din afara calatoresc mult dar isi fac timp sa fie prezenti si online cam la fel de mult cat sunt si pe drumuri. Fiindca vin cu povesti extraordinare, fiindca au bani si isi permit ca azi sa fie in Japan iar maine taking lunch in London.

Iar mie imi place modul deschis in care povestesc si felul in care transmit informatii. Iar azi  vom vorbi despre travel bloggari in general ci despre aceasta mare pasiune, calatoriile si ce implica ea!

Articolul acesta are la baza povestea trista a bloggaritei de travel Anita Mac care s-a sinucis intr-un moment de dezechilibru si pierderi. Insa ce m-a determinat sa scriu articolul acesta e tocmai ultimul ei articol, in care pe scurt ne povesteste despre relatia HOME-TRAVEL! Despre familia si iubitul de acasa si viata ei, on the road! Aceasta era pasiunea ei, calatoritul, adus la rang de job din cate am inteles. Nu o urmaream frecvent si nu stiu prea multe despre ea insa nu imi doresc sa scriu un articol trist despre bloggari si ce implica asta si nici despre cat de rau poate fi uneori sa fi plecat la mii de km distanta, tocmai atunci cand afli ca tatal tau va fi internat in spital. Intre timp s-a despartit si de iubit si povesteste "I have written about solo travel but what about solo life???"Cum ar fi sa te intorci dupa 1 an de calatorii, de experiente noi, frumoase si sa nu ai cui sa i le povestesti? Sa te intorci la singuratate ....

Citind bloguri constant despre calatoriile full-time am inteles ca am ales bine. Oricat de ispititor poate fi o vacanta in jurul lumii, cu bilet inscriptionat nelimitat, anxietatea, dorul de casa, de familie te va prinde din urma, intr-un final. Poti sa ai un iubit care sa nu fie si el un full time traveler ca si tine? Ma indoiesc. Ma indoiesc ca relatiile la distanta (variabila) uneori mai mare sau mai mica in functie de destinatie pot rezista. Banuiesc ca exceptii exista insa acolo trebuie sa fie vorba de o iubire prea profunda, chiar platonica ca sa se poata hrani doar cu telefoane si sms-uri la nesafarsit. Mai ganditi-va o data, LA NESFARSIT???!

Jobul acesta de full time travel bloggar ar trebui sa-ti aduca fericire. Sa te trezesti in fiecare zi intr-un alt colt de lume, cu un alt peisaj in fata ochilor ar trebui sa-nsemne paradis. Lumea se asteapta ca jobul de travel bloggar sa fie cel mai fascinant dintre toate, iar oamenii acceia cei mai fericiti de pe Planeta Pamant. Ei sunt cei ce vin mereu cu povesti interesante, povesti ce-i inspira si pe altii. Anti-depresive pentru cititori!

Dar chiar si in vacante oamenii raman oameni, cu zile bune si proaste. Cu anxietati, depresii, stare de rau. Astea sunt lucruri pe care nu vrea nimeni sa le auda si nici nu le spune nimeni: "Azi am stat in fata Turnului Eiffel si nu mi-a produs nici o reactie",   "Am ajuns pe una din cele mai frumoase plaje din Thailanda si nu simt nimic, sunt obosita, goala, deprimata....."

Si daca viata de calator full time poate ucide iubirea, naste gelozii, invidie, te indeparteaza de prieteni si de familie, oare merita? Vorba Anitei: oare chiar poti sa duci o viata singur, pt totdeauna , hranindu-ti sufletul doar cu calatorii???? Voi ati accepta un asemenea job de full time travel blogger daca vi s-ar oferi???

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)