Saptamana 121
Mucize (2015)
Am primit filmul acesta pe FB de laCorina. Fiecare film vazut la recomandarea ei mi-a placut asa ca stiam ca va fi un film bun, dar nici nu mi-am imaginat ca va fi atat de profund si de frumos. Un film pt sufletul oricarui pasionat de calatorii, de frumos, de peisaje superbe, de traditii si impresionant datorita faptului ca se bazeaza pe o poveste reala.
Filmul prezinta povestea profesorului Borat in anii 1960. El e trimis dupa 30 de ani de profesie intr-un sat uitat de lume, din Est-ul Turciei sa invete copii sa scrie si sa citeasca. Sotia si fetele nu vor sa il insoteasca asa ca pleaca singur. Nici nu stie in ce aventura se baga. Satul e in varful muntilor, nu este sosea pana acolo (autobuzul il lasa in mijlocul pustietatii si trebuie sa traverseze munti si dealuri pt a ajunge la destinatie) si cand in sfarsit ajunge descopera ca satul nu are scoala, e doar un catun cu cateva familii, cu traditii bine inradacinate si batranii nu sunt de acord ca fetele sa participe la cursuri. Cand vede cum sta situatia merge in primul oras si cere autoritatilor sa construiasca o scoala sa poata tine orele. Din pacate nimeni nu e interesat sa investeasca in zona aia, mai ales ca situatia politica in Turcia era foarte tensionata atunci. Profesorul are doua variante. Fie sa renunte si sa se intoarca acasa, fie sa faca singur rost de bani, sa construiasca scoala si sa isi duca misiunea la bun sfarsit.
Cele cateva zile ce le-a petrecut in sat s-a simtit foarte bine si a prins drag de oamenii locului ce acum il rugau insistent sa nu ii lase si sa-i ajute. In final datoria de profesor ii dicteaza sa se intoarca in sat. Pune un plan la bataie, face rost de bani si construieste scoala cu conditia ca fetele sa poata merge la cursuri. Si nu doar ele ci si nebunul satului, Aziz, care in final devine rolul principal al povestii. Cum reuseste profesorul sa il educe, sa il invete sa vorbeasca, sa deseneze si sa-si exprime sentimentele in conditiile in care era handicapat.
Filmul prezinta viata in acel sat timp de 3 ani. Trei ierni grele, zeci de copii fericiti, sute de ore de studiu, 3 feciori ce ajung sa fie insurati, printre care si Aziz. Despre viata lui si a sotiei, cea mai frumoasa din sat, despre rautatile celor din jur si miracolul iubirii.... pe care il vedem la final, dupa inca 7 ani cand profesorul se intoarce in sat impreuna cu sotia sa ii viziteze.
La inceput mi s-a parut o comedie. Intr-adevar sunt momente in care razi. Dar filmul e mult mai serios daca il intelegi in profunzime. E pasiunea profesorului de a preda, rabdarea de care da dovada in munca cu Aziz, e despre un om care schimba mentalitatea unui sat si ajuta fara sa ceara nimic la schimb. Filmul prezinta de asemenea multe traditii din Turcia, in special cel al casatoriei care e foarte bine explicat. Barbatii se casatoresc fara sa isi vada viitoarea sotie, ele fiind alese de mamele barbatilor dupa ce trec un test la care iau parte mai multe femei din ambele sate. Apoi nunta in sine si viata femeilor dupa ce ajung in casa barbatilor. Unele fapte m-au revoltat, altele m-au amuzat, dar per total filmul mi-a placut la nebunie si va recomand sa il vedeti. E unic!
L-ati vazut? V-a placut?
Click aici pentru a vedea mai multe ->>>FILME CU CALATORII
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)